Contractul pe perioadă nedeterminată - Sfaturi pentru antreprenorii în căutare de forță de muncă

Relația de muncă dintre angajator și angajat este reglementată de legislația în vigoare a statului român și de încheierea între cele două părți a unui document, cunoscut sub numele de contract individual de muncă. Acest act semnat la debutul activității cuprinde o serie de informații utile, printre care și cea cu privire la durata relațiilor de muncă între angajat și angajator. În cele mai multe cazuri, aceasta relație nu este prevăzută cu o limită finală, contractele de muncă fiind astfel unele pe o perioadă nedeterminată. Trebuie menționat faptul că doar în anumite împrejurări speciale se poate introduce o clauză cu privire la momentul încheierii contractului.

Data publicarii: 5 mai 2023

Antreprenorii în căutare de forță de muncă trebuie să cunoască ce este contractul de muncă pe perioadă nedeterminată, care sunt condițiile în care acesta poate fi încheiat și ce avantaje și dezavantaje pot rezulta pentru ambele părți implicate. De asemenea, aceștia trebuie să știe ce metode pot aplica în cazul în care sunt în căutare de forță de muncă și doresc să angajeze lucrători pe o perioadă nedeterminată.

Cuprins:

1. Ce este contractul de muncă pe perioadă nedeterminată

1.1. Prevederi legislative în legătură cu încheierea unui contract de muncă pe perioadă nedeterminată

1.2. Condițiile necesare pentru încheierea unui contract de muncă pe perioadă nedeterminată + durata perioadei de probă

1.3. Sancțiuni aplicabile persoanelor angajate cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată

2. Avantaje și dezavantaje ale apelării la contractul pe perioadă nedeterminată

2.1. Contractul pe perioadă nedeterminată - Beneficii și dezavantaje pentru angajator + transformarea contractului de muncă pe perioada determinată în nedeterminată

2.2. Contractul pe perioadă nedeterminată - Beneficii și dezavantaje pentru angajat

3. Sfaturi pentru antreprenori ce doresc să angajeze pe perioadă nedeterminată - care este modelul de urmat pentru contract, concediere etc.

1. Ce este contractul de muncă pe perioadă nedeterminată

În ultimii douăzeci de ani, legislația muncii din România a evoluat în așa fel încât părțile implicate în această relație esențială a vieții umane să aibă drepturile protejate. În același timp s-a urmărit oferirea unor condiții ideale, în care să poată să se desfășoare activitatea normală de muncă. Una dintre cele mai importante prevederi ale acestei părți legislative este cea cu privire la încheierea unui contract individual de muncă. 

Codul Muncii prevede în articolul 10 că prin intermediul unui contract individual de muncă o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să lucreze pentru angajator în schimbul unui salariu. În aceeași lege sunt prevăzute și cele două ipostaze în legătură cu durata contractului. Astfel, există două împrejurări: pe durată nedeterminată (fără limită de finalizare) și pe durată determinată (maxim 24 de luni sau, în condiții anume, 36 de luni). 

Conform acestei legislații, majoritatea contractelor de muncă încheiate în România sunt pe perioadă nedeterminată, fiind prevăzut doar momentul de începere a relației de muncă și nu și cel al încetării ei. 

1.1. Prevederi legislative în legătură cu încheierea unui contract de muncă pe perioadă nedeterminată

Documentul legislativ ce reglementează toate aspectele relației încheiate între un angajat și un angajator este Codul Muncii. În cadrul acestuia sunt incluse numeroase legi care au rolul de protejare a celor două părți implicate în semnarea unui contract individual de muncă. În ceea ce privește durata unei astfel de înțelegeri precizările legislative sunt trecute în legea numărul 53 pe 2003, actualizată în mai multe rânduri până în prezent. 

În acest document legislativ realizat de Parlamentul României a fost introdusă precizarea conform căreia, în mod normal, contractele individuale de muncă se încheie pe perioadă nedeterminată. Scopul acestui amănunt este protejarea salariaților de către angajatori, împrejurare des întâlnită în perioada anterioară introducerii legii. 

O altă parte importantă a acestei legi este cea în care se precizează care sunt informațiile minime ce trebuie să fie trecute într-un contract individual de muncă, precum și împrejurările în care se poate termina angajarea pe o perioadă nedeterminată.

1.2. Condițiile necesare pentru încheierea unui contract de muncă pe perioadă nedeterminată + durata perioadei de probă

La încheierea unui contract de muncă pe o perioadă nedeterminată angajatorul este obligat prin lege să furnizeze angajatului un document în care să fie trecute informații esențiale, care să ofere angajatului un confort și o siguranță a muncii viitoare, dar care, în același timp, să precizeze ce sancțiuni pot fi primite în cazul nerespectării condițiilor contractului. 

În momentul încheierii unui contract individual de muncă pe o perioadă nedeterminată se va încheia un document semnat de ambele părți. În cadrul acestuia este obligatorie, conform articolului 17 din Codul Muncii, trecerea următoarelor elemente:

  • Identitatea celor două părți semnatare;
  • Locul sau locurile de muncă ale angajatului;
  • Sediul angajatorului (dacă angajatorul este persoană fizică, atunci se trece domiciliul acestuia);
  • Funcția ce va fi ocupată și fișa postului corespunzătoare (în acest document vor fi precizate atribuțiile postului);
  • Modalitățile de evaluare ale muncii;
  • Durata programului de muncă și a concediului de odihnă;
  • Salariul și alte beneficii ale angajatului;
  • Durata perioadei de probă;
  • Sancțiunile ce pot fi aplicate angajatului. 

În ceea ce privește durata perioadei de probă există unele confuzii care pot duce la apariția unor probleme între cele două părți semnatare. Legea prevede cu claritate că, în cazul persoanelor angajate pe o perioadă nedeterminată, perioada de probă poate să fie de maxim trei luni, în cazul angajaților obișnuiți și de patru luni, în cazul persoanelor cu rol de conducere. Pe toată durata acestui interval contractul de muncă poate fi încheiat în orice moment, fără o avizare anterioară și fără explicații din partea angajatorului. 

1.3. Sancțiuni aplicabile persoanelor angajate cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată

O parte importantă a oricărui contract de muncă ce trebuie să fie cunoscută de ambele părți semnatare este cea a sancțiunilor și a efectelor acestora. Aceste pedepse pot fi aplicate în cazul în care angajatul încalcă legislația și/sau regulile interne ale companiei. Gama de sancțiuni este variabilă, trebuind să fie în concordanță cu fapta înregistrată. 

Cea mai simplă sancțiune este avertismentul ce poate fi aplicat în orice moment, fără a se desfășura o cercetare disciplinară. Alte sancțiuni mai aspre sunt retrogradarea din funcție, tăierea unei părți din salariu pentru o perioadă de timp, suspendarea sau chiar încheierea contractului (concediere). În cazul acestor ultime sancțiuni legislația prevede ca obligatorie realizarea unei cercetări disciplinare, în cadrul căreia angajatul să-și poată prezenta apărarea cu privire la ceea ce este acuzat. 

2. Avantaje și dezavantaje ale apelării la contractul pe perioadă nedeterminată

Legislația cu privire la muncă a fost realizată în așa fel încât ambele părți (angajatul și angajatorul) să beneficieze de prevederile acesteia. În ceea ce privește contractele de muncă pe perioadă nedeterminată există avantaje și dezavantaje pentru toate părțile implicate. 

2.1. Contractul pe perioadă nedeterminată - Beneficii și dezavantaje pentru angajator + transformarea contractului de muncă pe perioada determinată în nedeterminată

Angajatorii în căutare de forță de muncă sunt obligați să apeleze de cele mai multe ori la contractele de muncă pe perioadă nedeterminată. Cealaltă variantă, a muncii pe perioadă determinată, poate fi utilizată doar în anumite condiții speciale și pentru o perioadă limitată de timp (cel mult doi ani). La expirarea acestui termen, angajatorul are obligația fie de a transforma contractul dintr-unul pe perioadă determinată într-unul pe o perioadă nedeterminată, fie de a-l încheia cu totul. 

Principalele avantaje pentru angajatorii care apelează la această formă de muncă sunt:

  • Obțin stabilitate în ceea ce privește relația cu angajații. Studiile au demonstrat că angajatorii care au lucrători cu vechime au mai mult succes în afaceri comparativ cu cei care apelează la lucrători cu contract de muncă temporar. Orice afacere are anumite secrete, care pot fi cunoscute doar după acumularea unei experiențe semnificative.
  • Structura organizațională a unei companii se construiește în timp, obținerea unei eficiențe în acest sens fiind atinsă destul de greu. Având în vedere acest element, angajatorii ce apelează la contracte pe perioadă nedeterminată au mai puține probleme în obținerea unui flux de lucru corespunzător.
  • Nu trebuie să fie pierdută din vedere nici partea birocratică, legată de angajarea unor noi lucrători în locul celor temporari, care au părăsit locul de muncă. În condițiile actuale este destul de dificil să fie găsit personal calificat, disponibil și dispus să lucreze exemplar. În cazul în care apare o astfel de împrejurare, o soluție ideală este apelarea la firme specializate în furnizarea de forță de muncă, ce oferă servicii de HR și salarizare, precum și consultanță contabilă, servicii administrative, consultanță juridică și fiscală etc.

Contractele de muncă pe perioadă nedeterminată vin cu unele dezavantaje. Unul dintre acestea este dificultatea disponibilizării forței de muncă. În anumite situații angajații nu pot fi concediați decât în anumite împrejurări, mai mult de atât, aceștia putând primi compensații la încetarea contractului de muncă.  

2.2. Contractul pe perioadă nedeterminată - Beneficii și dezavantaje pentru angajat

Angajații pe perioadă nedeterminată au o serie de beneficii clare față de cei temporari. Stabilitatea postului le oferă o siguranță a zilei de mâine și posibilitatea avansării în funcție în urma parcurgerii unor cursuri de calificare suplimentară. Importantă este și relația dezvoltată cu angajatorul, aceasta devenind tot mai puternică odată cu trecerea anilor de muncă. Într-un anume mod se rezolvă o problemă apărută în relația cu un patron la care se lucrează de o perioadă îndelungată și în alt fel se desfășoară colaborarea cu un șef abia cunoscut. 

Angajații pe perioadă nedeterminată au și avantajul unei relații mai facile cu instituțiile de creditare. Împrumuturile necesare în numeroase împrejurări pot fi obținute mai ușor de astfel de angajați, iar perioada de rambursare a creditelor poate să fie semnificativ mai lungă decât a celor obținute de angajații temporari. Principalul dezavantaj pentru angajați este faptul că nu pot părăsi locul de muncă decât în urma unui preaviz, putând astfel să piardă anumite oportunități pe piața muncii din această cauză. 

3. Sfaturi pentru antreprenori ce doresc să angajeze pe perioadă nedeterminată - care este modelul de urmat pentru contract, concediere etc. 

Cei mai mulți antreprenori sunt obligați să angajeze personal pentru desfășurarea activității în mod corespunzător, în mod normal. Munca la negru, fără contract, nu se recomandă, amenzile ce pot fi primite putând să fie unele semnificative. Pentru desfășurarea în condiții optime a relației de muncă dintre angajator și angajați, antreprenorii trebuie să țină cont de câteva sfaturi ale specialiștilor din domeniul resurselor umane.

O primă precauție este legată de modalitatea de încheiere a contractului. În acest sens trebuie să fie utilizat un model de contract de muncă pe perioadă nedeterminată, iar viitorul angajat trebuie să prezinte cel puțin următoarele documente:

  • Copii după actele de identitate (certificat de naștere și carte de identitate);
  • Adeverință medicală, ce atestă posibilitatea practicării muncii pentru care este angajat;
  • Cazierul judiciar al viitorului angajat (acest document este foarte util, pentru că prin intermediul lui pot fi aflate eventuale antecedente penale ale viitorului angajat);
  • Documentele care atestă calificarea și studiile;
  • Scrisori de recomandare de la foștii angajați;
  • Curriculum Vitae. 

O atenție deosebită trebuie să fie acordată și selectării forței de muncă. Acest lucru poate fi făcut fie prin interviuri și probe practice realizate de către angajator, fie prin apelarea la serviciile unor firme specializate în resurse umane. 

Chiar dacă nu este dorită o astfel de situație, uneori apare necesitatea suspendării sau încetării contractului de muncă. Legislația prevede care sunt împrejurările în care cele două elemente pot fi aplicate. Cu privire la suspendarea contractului, antreprenorii trebuie să știe că pot apela la această soluție în momentul în care este solicitată o anumită formă de concediu (maternitate, îngrijirea copiilor bolnavi, formare profesională). Suspendarea poate fi aplicată și în cazul în care un angajat este cercetat disciplinar și decizia nu este încă luată cu privire la vinovăția sau nevinovăția acestuia. 

Concedierea salariatului poate fi făcută doar în anumite împrejurări, legea fiind în acest sens făcută astfel încât să protejeze angajatul, dar și să ofere angajatorului posibilitatea de a concedia un lucrător care nu își face datoria. Printre motivele acestei decizii se numără: abateri minore repetate sau abateri grave cu privire la înțelegerile contractuale (întârzieri, lipsa de la muncă, neîndeplinirea sarcinilor, comportament violent, consumul de alcool sau de droguri etc.), imposibilitatea desfășurării muncii din motive fizice sau psihice, arestarea pentru o perioadă mai lungă de treizeci de zile. 

În concluzie, antreprenorii aflați în situația de a recruta forță de muncă suplimentară trebuie să cunoască în ce condiții pot încheia un contract de muncă pe perioadă nedeterminată și ce avantaje și dezavantaje pot obține în urma unei astfel de colaborări.  

*Acest material a fost pregătit doar în scop informativ și nu are rolul de a oferi consultanță fiscală, juridică sau contabilă. Rcomandăm să vă sfătuiți cu echipa de consultanți fiscali, juridici și contabili înainte de a lua orice decizie cu privire la subiectele menționate în acest articol.