Contract de muncă pe perioadă determinată - Informații utile pentru angajați și angajatori

Relațiile de muncă dintre angajatori și angajați se desfășoară în urma încheierii unei înțelegeri, cunoscută sub numele de contract individual de muncă. Acest document cuprinde prevederi cu privire la identitatea celor două părți, la munca depusă și la plata primită în schimb. Legislația din România prevede ca posibilă încheierea a două tipuri de contracte de acest tip și anume cel pe perioadă nedeterminată și cel pe perioadă determinată.

Cea de-a doua variantă este văzută ca o excepție ce poate fi aplicată doar în anumite împrejurări, pentru că unii angajatori ar putea să abuzeze de drepturile persoanelor angajate prin oferirea unui loc de muncă pentru o perioadă limitată. Din această cauză este important ca ambele părți implicate într-o relație de muncă să știe cu exactitate ce presupune încheierea unui astfel de contract pentru a nu apărea probleme legale complexe. 

Data publicării: 5 iulie 2023

Articolul următor oferă părților interesate informații utile legate de încetarea unui contract de muncă pe perioadă determinată printr-o scurtă prezentare a prevederilor legislative ce reglementează situația și prin prezentarea conținutului unui astfel de contract. În plus, se va putea consulta o listă cu principalele avantaje și dezavantaje ale relației de muncă și modalitatea practică de încheiere sau de finalizare a acesteia.  

 Cuprins:

1.Ce este contractul de muncă pe perioadă determinată

1.1. Prevederi legale cu privire la contractul individual de muncă pe perioadă determinată

1.2. Conținutul contractului de muncă pe durată determinată

2. Avantajele și dezavantajele încheierii unui contract de muncă pe perioadă determinată

2.1. Avantajele încheierii unui contract de muncă pe perioadă determinată

2.2. Dezavantajele încetării unui contract de muncă pe perioadă determinată

3. Procedura pentru semnarea, suspendarea și încetarea unui contract de muncă pe perioadă determinată

1.Ce este contractul de muncă pe perioadă determinată

Legea românească care reglementează relațiile de muncă este Codul Muncii ce prezintă toate detaliile necesare pentru desfășurarea muncii în bune condiții, pentru toate părțile implicate. Acest document prevede ca obligatorie încheierea în scris a unei înțelegeri între angajat și angajator sub forma unui contract individual de muncă. 

Articolul 10 din Codul Muncii precizează că documentul este un contract prin care persoana fizică salariată se obligă să presteze o activitate pentru un angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul plății unui salariu. Contractele individuale de muncă se diferențiază, în primul rând, prin durata de valabilitate a acestora. În mod normal, în majoritatea cazurilor, legea prevede ca această durată să nu aibă o finalitate prevăzută (nedeterminate). 

Totuși, pentru a rezolva anumite situații problematice, angajatorii au și posibilitatea de a încheia un astfel de contract pentru o perioadă limitată de timp. Acest tip de contract este denumit în limbajul de specialitate contract individual de muncă pe perioadă determinată. Legislația prevede o reglementare specializată, care să înlăture pericolul apariției unor abuzuri ale angajatorilor asupra angajaților. 

1.1. Prevederi legale cu privire la contractul individual de muncă pe perioadă determinată

Informațiile utile legate de contractul individual de muncă pe perioadă determinată sunt disponibile în Codul Muncii adnotat, Titlul II, Capitolul 6. Principalele prevederi existente aici sunt:

  • Articolul 82 precizează posibilitatea încheierii contractului de muncă pe perioadă determinată și cum se realizează acesta (doar în formă scrisă), cum poate fi prelungit și care este durata maximă a unei astfel de relații. În mod normal, durata unui astfel de contract este de douăsprezece luni, existând posibilitatea prelungirii succesive la un total de trei contracte, nu mai lungi de treizeci și șase de luni;
  • Articolul 83 precizează în ce cazuri poate fi aplicat contractul de muncă pe durată determinată. Angajatorii au permisiunea de a apela la această formă doar dacă înlocuiesc un salariat suspendat (în afara cazului în care se află în grevă), dacă desfășoară activități cu caracter sezonier, atunci când angajează o persoană ce îndeplinește condițiile de pensionare în maxim cinci ani de la semnarea contractului, pentru desfășurarea unor lucrări, proiecte sau programe limitate ca timp și în cazul angajării pensionarilor care au permisiunea de a primi atât pensia, cât și salariul;
  • Articolul 85 precizează care sunt duratele perioadelor de probă pentru un contract pe perioadă determinată. Astfel, acestea variază între cinci și patruzeci și cinci de zile, în funcție de durata de execuție a contractului;
  • Articolul 86 oferă angajaților posibilitatea de a transforma contractul determinat pe unul de tip nedeterminat;
  • Articolul 87 precizează egalitatea angajaților pe perioadă determinată cu cei pe perioadă nedeterminată, ce desfășoară activități similare.  

1.2. Conținutul contractului de muncă pe durată determinată

Contractul individual de muncă pe perioadă determinată trebuie să conțină un set de informații care să arate clar cum se va desfășura relația de muncă pentru a se evita apariția unor probleme ulterioare. Articolul 17 din Codul Muncii precizează ce informații minime trebuie să existe în orice contract de muncă:

  • Datele de identificare ale angajatorului și angajatului;
  • Locul de muncă ce va fi obținut;
  • Funcția ce va fi ocupată;
  • Modalitatea de evaluare a salariatului;
  • Eventualele riscuri la care se supune angajatul;
  • Durata relației de muncă (maxim 12 luni pentru fiecare contract);
  • Concediul de odihnă ce poate fi obținut;
  • Salariul primit și data la care se plătește acesta;
  • Numărul de ore lucrate zilnic și săptămânal;
  • Durata perioadei de probă.

Angajatorii trebuie să știe că lipsa unui astfel de contract pe perioadă determinată sau încheierea lui într-un mod incomplet reprezintă muncă la negru și este considerată infracțiune, amenzile ce se pot primi dacă inspectorii de muncă identifică aceste situații putând fi foarte usturătoare. 

Pentru a se evita situațiile, orice angajator poate apela la firme de consultanță în afaceri ce oferă servicii de HR și salarizare ce garantează încheierea corectă a oricărui tip de contract de muncă. În plus, companiile de acest tip pot oferi și alte servicii utile, precum cele de consultanță contabilă, servicii administrative etc. 

2. Avantajele și dezavantajele încheierii unui contract de muncă pe perioadă determinată

Încheierea unui contract de muncă pe perioadă determinată oferă ambelor părți implicate atât elemente utile, cât și unele ce sunt mai puțin plăcute. Avantajele și dezavantajele contractului pe perioadă determinată trebuie să fie puse în balanță, decizia apelării la o astfel de relație de muncă trebuind să fie făcută de angajat și de angajator, în urma luării acestora în considerare. Semnarea acestui document impune anumite obligații pentru semnatari și, din acest motiv, nu trebuie să fie făcută la repezeală, fără a deține anumite informații utile. 

2.1. Avantajele încheierii unui contract de muncă pe perioadă determinată

Avantajele acestui tip de contract pot fi privite dintr-o dublă perspectivă, atât din partea angajatorului, cât și a angajatului. Angajatorul poate obține flexibilitatea gestionării resurselor umane pentru a face față nevoii de mână de lucru în anumite perioade de timp, când desfășoară proiecte speciale sau în perioadele de activitate sezonieră intensă. În plus, aceștia au șansa de a testa posibilii angajați o perioadă mai lungă de timp decât cea de probă prevăzută în legislație. În cazul în care sunt mulțumiți, legea prevede posibilitatea modificării contractului dintr-o perioadă determinată într-una nedeterminată prin adăugarea unui act adițional la contractul inițial. 

Angajații au și ei de câștigat dacă apelează la această formă de muncă. Astfel, aceștia pot obține o experiență profesională, ce poate fi folosită ulterior la același loc de muncă sau la alt angajator. Un alt avantaj este reprezentat de accesul rapid la locul de muncă, contractele de acest tip fiind mai ușor de obținut decât contractele pe perioadă nedeterminată. Nu trebuie pierdută din vedere nici posibilitatea căutată de unii angajați de a avea perioade de pauză între două locuri de muncă. 

2.2. Dezavantajele încetării unui contract de muncă pe perioadă determinată

Dezavantajele acestei relații de muncă sunt și ele semnificative, ambele părți având unele lucruri de pierdut dacă preferă ca durata contractului să fie precizată și limitată. Angajatorii nu au certitudinea resurselor umane aflate la dispoziție. Înlocuirea frecventă a angajaților este problematică, pentru că aduce costuri suplimentare în ceea ce privește serviciile de resurse umane. În plus, este posibil ca persoana calificată și cu experiență să fie înlocuită de un începător care nu are aceeași productivitate. 

Problematică este și obținerea accesului la persoane calificate, în special în această perioadă când mâna de lucru competentă este greu de găsit. O altă situație este legată de motivația angajaților. De cele mai multe ori, lucrătorii de acest tip nu sunt motivați să se implice în proiecte pe termen lung. 

Angajații încearcă să evite contractele de muncă pe perioadă determinată, pentru că doresc să aibă o certitudine a locului de muncă. Aceștia nu știu dacă la sfârșitul perioadei contractul va fi prelungit sau transformat într-unul de tip nedeterminat. O altă problemă este legată de relația angajaților cu instituțiile de creditare. Multe dintre bănci evită să acorde împrumuturi persoanelor care lucrează pentru o perioadă determinată, deoarece nu au garanția că își vor recupera banii. 

3. Procedura pentru semnarea, suspendarea și încetarea unui contract de muncă pe perioadă determinată

Persoanele implicate în relații de muncă, ce apelează la soluția contractelor de muncă pe perioadă determinată trebuie să cunoască unele amănunte cu privire la semnarea, suspendarea și încetarea unui unui contract de muncă pe perioadă determinată, precum și cu privire la alte situații problematice, care pot apărea în decursul perioadei de valabilitate a contractului. 

În ceea ce privește semnarea contractului, procedura este cea obligatorie în toate cazurile în care se încheie un contract de muncă. Practic, angajatorul face o ofertă cu privire la salariu și la condițiile de muncă, pe care angajatul o acceptă, atât în forma prezentată, cât și în urma unei negocieri. Legislația prevede obligativitatea realizării în scris a înțelegerii, forma verbală nefiind acceptată. Documentul trebuie să respecte modelul de contract de muncă pe perioadă determinată care este obligatoriu și să aibă în cuprinsul său toate informațiile necesare pentru ambele părți ca munca să fie desfășurată corespunzător. 

Suspendarea contractului de muncă pe perioadă determinată poate fi realizată doar în condițiile legii. Astfel, se precizează ca această suspendare să fie temporară în anumite împrejurări, ca de exemplu incapacitatea temporară de muncă, în urma primirii unui concediu medical, pentru sarcina sau creșterea copilului.  

Prelungirea contractului de muncă pe perioadă determinată este posibilă prin respectarea precizărilor din Codul Muncii. În acest document se menționează cât se poate prelungi contractul pe perioadă determinată, cum se prelungește acesta și de câte ori se poate apela la această variantă. Prelungirea contractului de muncă se poate face la încheierea celui precedent. Angajatorul poate apela la varianta aceasta doar de trei ori consecutiv pentru perioade de maxim douăsprezece luni fiecare. După maxim treizeci și șase de luni de muncă a unui angajat pe perioadă determinată, angajatorul are două soluții: oprește relația de muncă sau transformă contractul într-unul pe perioadă nedeterminată. 

Articolul 83 din Codul Muncii prevede că prelungirea contractului de muncă pe perioadă determinată se poate face după expirarea termenului inițial, doar dacă ambele părți sunt de acord, iar această înțelegere este menționată în scris. Mai mult decât atât, dacă persoana a fost angajată pentru realizarea unui proiect, program sau lucrare, prelungirea se poate face doar până la finalizarea acestora și nu mai mult de atât. 

În cazul în care apare o situație de acest tip, angajatorul este nevoit să încheie un nou contract dacă vrea să păstreze lucrătorii și după finalizarea proiectului. În cazul în care a încheiat unul sau maxim două contracte pe perioadă determinată, se poate opta pentru a încheia încă un contract. Dacă deja această soluție a fost epuizată, angajatorul este obligat să semneze un contract de muncă pe perioadă nedeterminată.

Încetarea efectelor contractului de muncă pe perioadă determinată poate apărea în mai multe împrejurări:

  • La expirarea termenului prevăzut în contractul de muncă pe perioadă determinată, când acesta încetează automat, fără a mai fi necesare notificări suplimentare din partea angajatorului către angajat;
  • Înainte de termen, din motive obiective, printr-o înțelegere a celor două părți sau din punct de vedere unilateral se poate realiza rezilierea contractului de muncă pe perioadă determinată. În prima împrejurare angajatorul este obligat să dea angajatului un preaviz de minim douăzeci de zile, iar a doua împrejurare se poate aplica în urma demisiei angajatului;
  • La încheierea perioadei prevăzute în contractul inițial, dacă angajatorul nu mai dorește să-l prelungească, acesta poate respinge fără a furniza vreo motivație, angajatul neavând posibilitatea să conteste demersul. Prelungirea contractului este doar în sarcina angajatorului, neexistând vreo obligație legală din acest punct de vedere, ci doar în urma necesităților observate de acesta.

În concluzie, părțile implicate în relațiile de muncă trebuie să cunoască prevederile legale cu privire la încheierea unui contract de muncă pe perioadă determinată pentru evitarea apariției unor situației problematice. 

*Acest material a fost pregătit doar în scop informativ și nu are rolul de a oferi consultanță fiscală, juridică sau contabilă. Rcomandăm să vă sfătuiți cu echipa de consultanți fiscali, juridici și contabili înainte de a lua orice decizie cu privire la subiectele menționate în acest articol.