Concediul medical în România - Aspecte legale, tipuri și procedura de obținere

Codul Muncii are printre prevederile sale și posibilitatea obținerii unor facilități pentru angajați. Una dintre cele mai des utilizate astfel de avantaje este reprezentată de obținerea unui concediu medical pentru o perioadă variabilă, în timpul căruia persoanele în cauză își pot îngriji sănătatea prin rezolvarea unor afecțiuni medicale sau pot avea grijă de copiii minori.

Angajații și angajatorii sunt implicați împreună cu autoritățile statului român în funcționarea corectă și corespunzătoare a acestui demers și, din acest motiv, toate părțile implicate trebuie să cunoască modalitatea de acordare a concediului medical, precum și alte prevederi legislative, care ușurează trecerea prin această procedură. 

Data publicării: 8 august 2023

În rândurile de mai jos vei descoperi diferite informații utile despre concediul medical, când și cum se plătește, dar și după cât timp. De asemenea, vei afla ce prevede legislația statului român în legătură cu durata, calculul și modalitatea sa de plată, dar și despre procedura de obținere a concediului medical.  

Cuprins:

1. Concediul medical - legislație, durată și metoda de calcul 

1.1. Ce este concediul medical conform Codului Muncii? 

1.2. Cine și cum plătește concediul medical și care este durata acestuia?

1.3. Cum se calculează concediul medical

2. Tipuri de concedii medicale și condiții de acordare

2.1. Concediul medical pentru incapacitate de muncă cu durată temporară

2.2. Concediul medical pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă 

2.3. Concediul medical de maternitate

2.4. Concediul medical pentru îngrijirea copilului bolnav

3. Cum se acordă concediul medical? 

3.1. Cine poate beneficia de concediu medical?

3.2. Cum se obține concediul medical?

1. Concediul medical - legislație, durată și metoda de calcul

Orice angajat are nevoie de-a lungul activității sale profesionale de perioade libere, în care să nu desfășoare activitățile obișnuite, exemple în acest sens fiind sfârșitul de săptămână sau concediile de odihnă. Din păcate, în anumite cazuri poate apărea o problemă de sănătate, care să împiedice desfășurarea obișnuită a muncii și, din acest motiv, statele lumii au introdus în cadrul legislației, posibilitatea primirii unei învoiri temporare de la muncă pentru rezolvarea situației nedorite. Această învoire nu este una voluntară și, din acest motiv, angajatorul și statul român acordă plata parțială sau totală a salariului.  

1.1. Ce este concediul medical conform Codului Muncii?

Concediul medical este o perioadă de absență temporară de la locul de muncă, ce se acordă angajaților care se îmbolnăvesc sau suferă o afecțiune medicală pe o anumită durată de timp. Scopul acestui demers este de a permite angajatului să se recupereze complet pentru a reveni la muncă.

Din cauza complexității afecțiunilor medicale și a intervențiilor diferite ce se fac pentru fiecare boală în parte, problema concediului medical este reglementată de mai multe acte cu caracter legislativ, cum ar fi:

  • Codul Muncii;
  • Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 158 /2005;
  • Legea numărul 399 / 2006;
  • Ordinul Ministrului Sănătății numărul 15 /2018;
  • Ordinul Ministrului Sănătății numărul 1398 / 729 / 2021. 

Aceste legi și regulamente conțin prevederi care precizează cine are dreptul să-și ia concediul medical, ce condiții trebuie să îndeplinească acesta, cum se calculează valoarea pe care angajatul o primește lunar în funcție de boala pe care o are, cine plătește banii și care este durata acestei perioade de îngrijire a sănătății. 

1.2. Cine și cum plătește concediul medical și care este durata acestuia?

Mulți angajați și angajatori nu cunosc în detaliu legislația cu privire la acordarea acestui tip de concediu și, din acest motiv, apar neînțelegeri în momentul în care se ajunge la o astfel de necesitate. Cele mai des întâlnite neclarități sunt cele care se referă la sursa fondurilor destinate plății salariului lunar în perioada concediului și durata maximă ce poate fi acordată. 

Răspunsul la prima întrebare este oferit de documentele legislative, în care se precizează că fondurile vin atât de la angajator, cât și de la statul român. Astfel, angajatorul este obligat să plătească indemnizațiile către angajat pentru primele cinci zile de concediu. În cazul în care perioada de îngrijire a sănătății este mai lungă de cinci zile, restul banilor vin de la stat prin intermediul FNUASS (Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate). 

O prevedere specială este legată de anumite categorii de boli pentru care plata indemnizației se face în întregime de la acest fond, și anume cele pentru concediile de risc maternal și de maternitate, pentru boli infecțioase sau pentru îngrijirea copilului bolnav. 

În ceea ce privește durata concediului medical, aceasta poate varia de la una la maxim 183 de zile plătite pe an calendaristic. Totuși, în anumite împrejurări, este posibil ca durata concediului să se prelungească până la un an și jumătate sau chiar până la rezolvarea problemei de sănătate în cazul îmbolnăvirii cu tuberculoză. 

1.3. Cum se calculează concediul medical

Calculul indemnizației pentru concediul medical pornește de la ideea că baza luată în considerare este reprezentată de media veniturilor lunare care au fost obținute in ultimele șase luni din cele douăsprezece care au fost considerate stagiu de cotizare, cu prevederea că această sumă nu poate depăși valoarea a douăsprezece salarii minime lunare brute calculate pe țară. 

Practic, pentru calcularea salariului unui angajat aflat în concediul medical se aplică următoarea formulă. Salariul de bază din ultimele șase luni se împarte la numărul de zile ale stagiului de cotizare din această perioadă, obținându-se astfel media zilnică a plății. Această medie se înmulțește cu procentul de acordare, dar și cu numărul de zile de concediu, în funcție de afecțiunea medicală (75, 80, 85 sau 100 la sută). 

Procentajul de acordare se stabilește în funcție de diagnostic, pe baza codurilor ce sunt trecute de medic. Aceste coduri sunt notate de la 01 până la 15, fiecare dintre ele fiind plătit cu un procentaj. De exemplu, pentru bolile obișnuite, codul 01 precizează că se dă 75 la sută din venitul obținut, pentru bolile infecto-contagioase, trecute la grupa 05 și pentru urgențele medicale și chirurgicale din grupa 06 se oferă 100 la sută, la fel și pentru tuberculoză (12), neoplazie (14) și SIDA (14), iar pentru accidentele de muncă și pentru bolile profesionale (codurile 03 și 04), între 80 și 100 la sută din venitul obținut. 

După cum se poate observa, calculul indemnizației concediului medical este destul de complicat, putând apărea adeseori erori, care să afecteze atât angajații, cât și angajatorul. În această situație pot ajunge marile companii ce au sute și mii de angajați care solicită frecvent concedii medicale și care trebuie să realizeze o activitate birocratică destul de complexă. O soluție la această problemă este apelarea la firme de consultanță contabilă și serviciile externalizate ce au angajați specializați în HR și salarizare și care oferă și alte servicii administrative utile pentru rezolvarea rapidă și corectă a unor astfel de situații.

2. Tipuri de concedii medicale și condiții de acordare

Legislația românească prevede ca posibilă obținerea de către angajați a unor tipuri diferite de concedii medicale, fiecare dintre ele cu condiții specifice de acordare. Diferența este dată de boala implicată, de modalitatea de plată a indemnizației și de perioada de acordare. 

2.1. Concediul medical pentru incapacitate de muncă cu durată temporară

Acest concediu medical este cel mai des întâlnit în practică. Se acordă prin luarea în considerare a procentajului de 75 la sută din media veniturilor brute lunare sau de 100 la sută în cazurile prevăzute de lege. Plata se face de la angajator pentru primele cinci zile și de la asigurările sociale pentru restul perioadei. 

Durata de acordare este de cel mult 183 de zile într-un an. Pentru primele 90 de zile, concediul poate fi acordat de medicul de familie și apoi de medicul specialist, iar pentru prelungirea peste această limită este necesară și aprobarea medicului expert al asigurărilor sociale. În cazul în care este necesară depășirea celor 183 de zile, trebuie să fie aplicată o procedură specială, în vederea obținerii a 90 de zile suplimentare de concediu medical. 

2.2. Concediul medical pentru prevenirea îmbolnăvirii și redobândirea capacității de muncă

Acest formă de concediu medical se adresează angajaților care au suferit diverse accidente de muncă sau au ajuns să aibă o boală profesională. În acest caz, angajații pot obține fie o reducere a timpului de lucru cu a patra parte din durata normală, fie o perioadă de până la 183 de zile de concediu cu plata între 80 și 100 la sută, în funcție de situația existentă. 

De asemenea, este prevăzută posibilitatea apelării la diverse tratamente balneare, recomandate de medicul specialist printr-un program individual de recuperare, aprobat de către medicul expert al asigurărilor sociale, pentru o perioadă de 15-21 de zile. 

2.3. Concediul medical de maternitate

Concediul medical de maternitate se poate acorda pentru o durată de 126 de zile calendaristice, atât prenatal, cât și postnatal, adică 63 de zile înainte de nașterea copilului și 63 de zile concediu pentru perioada de lăuzie, după naștere. La recomandarea medicului specialist este posibilă o compensare a celor două perioade prin reducerea duratei concediului de lăuzie și mărirea celui prenatal (cu condiția ca cel de lăuzie să nu fie mai scurt de 24 de zile calendaristice).  

Indemnizația de maternitate este plătită cu 85 la sută din valoarea veniturilor brute lunare din ultimele șase luni și este suportată integral de Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate. 

2.4. Concediul medical pentru îngrijirea copilului bolnav

Asigurații din România au dreptul la primirea unor zile de concediu plătite pentru îngrijirea copiilor minori bolnavi. Astfel, pentru bolile obișnuite, concediul este primit doar până la împlinirea vârstei de 7 ani pentru copilul bolnav, iar pentru bolile grave sau pentru bolnavii cu handicap, până la 18 ani. Concediul poate fi luat de către oricare dintre părinți, cu condiția ca acesta să aibă un stagiu de cotizare de minimum șase luni în ultimul an calendaristic. Valoarea indemnizației în acest caz este de 85 la sută din media veniturilor brute de pe ultimele șase luni. 

3. Cum se acordă concediul medical

În vederea obținerii concediului medical, angajații trebuie să aplice o procedură ce este prevăzută în legislație, în caz contrar acesta fiind refuzat. Nu toți românii pot obține un astfel de avantaj și nici în toate împrejurările. 

3.1. Cine poate beneficia de concediu medical?

Legislația din România prevede ca regulă de bază posibilitatea primirii concediului medical de către persoanele angajate care plătesc asigurări de sănătate și care au avut un stagiu minim de cotizare de cel puțin șase luni în ultimul an calendaristic. Mai exact, Ordonanța De Urgență Guvernamentală nr. 158/2005 precizează care sunt categoriile de persoane îndreptățite:

  • Persoanele asigurate în sistemul de asigurări de sănătate sociale, ce sunt domiciliate sau au reședința în România (aici sunt incluși șomerii);
  • Persoanele care au un contract de asigurări sociale pentru concedii și indemnizații;
  • Administratorii sau managerii ce lucrează pe bază de contract;
  • Persoanele autorizate pentru activități independente;
  • Membrii unei asociații familiale. 

3.2. Cum se obține concediul medical?

Dacă un angajat observă apariția unei probleme care îi oferă dreptul la a apela la un concediu medical (problemă medicală, boală, suferința copiilor minori), acesta trebuie să se adreseze medicului ce este singurul îndreptățit în a stabili dacă este sau nu nevoie de o perioadă de învoire de la muncă pentru rezolvarea acestor probleme. 

Medicii care au voie să elibereze un certificat de concediu medical sunt:

  • Medicul de familie;
  • Medicul primar;
  • Medicul specialist;
  • Medici care au încheiată o convenție în acest sens cu o casă de sănătate. 

În acest demers trebuie să fie implicat și angajatorul ce trebuie să fie anunțat imediat, deoarece acesta va elibera o adeverință din care să reiasă plata contribuțiilor la asigurările sociale și numărul de zile de concediu obținute în ultimii 12 - 24 luni. Pe baza diagnosticului pe care specialistul îl stabilește și a adeverinței, medicul va completa certificatul de concediu ce trebuie să ajungă la angajator. 

Angajații și angajatorii trebuie să cunoască alte informații utile despre concediul medical, care oferă răspunsuri clare la cele mai frecvente întrebări:

  • Concediul medical poate fi primit și în perioada preavizului (aceasta din urmă se suspendă);
  • Concediul medical se pune la vechime, neavând niciun efect asupra acesteia;
  • Concediul medical se impozitează cu 10 la sută din venit în afara concediilor acordate cu codurile 08 și 09, când nu se fac rețineri;
  • Concediul medical nu afectează numărul de zile de concediu de odihnă la care angajatul are dreptul;
  • Se suspendă contractul de muncă pe durata concediului medical;
  • În cât timp se anunță concediul medical? Acesta trebuie să fie anunțat către angajator cel târziu pe data de 5 a lunii următoare celei pentru care a fost acordat concediul;
  • Ce se întâmplă dacă angajatorul nu plătește concediul medical? Dacă angajatorul nu plătește concediul medical, poate fi sancționat cu amendă, fapta fiind considerată contravenție;
  • Când nu se plătește concediul medical? Nu se plătește concediul medical atunci când persoana nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege. 

În concluzie, cunoașterea detaliilor cu privire la concediul medical este obligatorie, atât pentru angajați, cât și pentru angajatori, în vederea rezolvării corecte și rapide a situațiilor neprevăzute de acest gen. 

*Acest material a fost pregătit doar în scop informativ și nu are rolul de a oferi consultanță fiscală, juridică sau contabilă. Rcomandăm să vă sfătuiți cu echipa de consultanți fiscali, juridici și contabili înainte de a lua orice decizie cu privire la subiectele menționate în acest articol.