Prețurile de transfer - Informații utile pentru antreprenori

Data publicării: 28 octombrie 2022

O astfel de problemă este cea a prețurilor de transfer care reprezintă modalitatea în care se efectuează diversele tranzacții între persoane fizice sau companii afiliate. Cea mai importantă componentă a situației este legată de valorile la care se realizează respectivele tranzacții. 

În articolul de mai jos vei afla ce sunt prețurile de transfer, care este importanța lor pentru companiile ce au obligații în acest sens și care sunt principalele metode de stabilire a acestora. În plus, vei afla cum se întocmește un dosar de prețuri de transfer, cine are obligația de a pune la dispoziția inspectorilor fiscali acest document, care sunt părțile sale componente și vei descoperi care sunt avantajele externalizării serviciului de întocmire a dosarului prin apelarea la o firmă de consultanță în domeniul afacerilor.

Cuprins:

1. Ce sunt prețurile de transfer?

1.1. Importanța prețurilor de transfer

1.2. Metode de stabilire a prețurilor de transfer

2. Întocmirea dosarului de prețuri de transfer

2.1. Cine trebuie să realizeze dosarul prețurilor de transfer?

2.2. Conținutul dosarului prețurilor de transfer

3. Avantaje ale externalizării întocmirii dosarului prețurilor de transfer

1. Ce sunt prețurile de transfer?

Politicile fiscale ale diverselor persoane fizice și juridice ce activează în domeniul economic au o importanță deosebită, atât în ceea ce privește succesul economic al activității, cât și în îndeplinirea corectă și la timp a condițiilor impuse de documentele legislative din România. O problemă destul de complexă și care dă multe bătăi de cap antreprenorilor este cea a stabilirii prețurilor de transfer care se referă la valoarea de transfer a unor bunuri și servicii între o societate comercială și părțile sale afiliate sau între persoane fizice afiliate. Legislația statului român a introdus această obligație în urma recomandărilor transmise de către Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) ca fiind o metodă eficientă de a determina profiturile reale. 

‎

1.1. Importanța prețurilor de transfer

Pentru stabilirea corectă a obligațiilor fiscale ale diverselor persoane fizice și juridice față de statul român a fost introdus principiul prețurilor de transfer, ce reglementează tranzacțiile efectuate între persoane afiliate. În lipsa acestor reglementări exista posibilitatea ascunderii unor sume de bani obținute sub forma unor tranzacții efectuate între diviziile firmelor aflate în țări diferite. Pentru a se evita această situație a fost introdus principiul respectării prețului pieței, adică tranzacțiile respective să fie realizate la valoarea cu care s-ar face dacă între părțile implicate nu ar exista nicio relație de afiliație. 

Problema prețurilor de transfer are, în primul rând, o importanță fiscală, fiind o cerință legală pentru anumite categorii de firme, în special cele multinaționale, care au divizii în diverse zone din afara țării. Prin intermediul stabilirii prețurilor de transfer se calculează baza impozabilă a impozitului pe profit. Statul român este interesat ca profiturile realizate în România să nu fie exportate în alte țări prin intermediul unor tranzacții din interiorul grupului de firme și, din acest motiv, cere ca principiu de bază aplicarea valorii de piață a transferului bunurilor sau serviciilor. 

În al doilea rând, stabilirea corectă a prețurilor de transfer reprezintă și o oportunitate de identificare a unor vulnerabilități din interiorul companiei, putându-se astfel lua decizii pentru eliminarea acestora. În al treilea rând, dosarul prețurilor de transfer poate fi utilizat și ca un bun instrument de management, deoarece informațiile din dosar surprind în mod obiectiv realitatea economică de la un moment dat și permite luarea unor decizii corecte și cu potențial economic major. 

1.2. Metode de stabilire a prețurilor de transfer

Legislația statului român oferă sugestii și în ceea ce privește metodele de stabilire a prețurilor de transfer. Există din această privință atât metode tradiționale, cum ar fi metoda comparării prețurilor, metoda cost plus și metoda prețului de revânzare, cât și metode moderne tranzacționale, ca de exemplu metoda marjei nete și metoda împărțirii profitului. În afara acestor 5 metode sugerate de ghidul OECD pentru calcularea prețurilor de transfer se pot aplica și alte metode, dar care să respecte cu strictețe principiul valorii de piață. 

Companiile pot alege orice metodă doresc, existând, totuși, o regulă, și anume ca metoda să fie selectată în funcție de interesele companiei, de tipul de afaceri și de tranzacțiile pe care le realizează. În anumite cazuri, marile companii folosesc 2 sau mai multe metode simultan pentru a determina care este cea mai avantajoasă în ceea ce privește obligațiile fiscale față de stat. 

Metoda comparării prețurilor este cel mai des utilizată, pentru că se aplică ușor și oferă rezultate corecte. Această metodă este ideală pentru a determina valoarea corectă a transferului bunurilor și serviciilor între diviziile acelorași companii. Pentru stabilirea prețurilor corecte se consultă care sunt valorile utilizate în tranzacțiile între persoane fizice sau juridice independente și se alege acea valoare ca etalon. Această metodă este preferată și de autoritățile fiscale din România, pentru că poate fi utilizată pentru stabilirea prețurilor și în cazul comisioanelor, redevențelor și a nivelului ratei dobânzilor dintre persoanele afiliate. 

Metoda cost plus se folosește pentru a se determina prețul pieței, prin stabilirea costului pe care producătorul de bunuri sau prestatorul de servicii l-a înregistrat, la care se adaugă o marjă de profit la valoarea obișnuită în domeniul de activitate respectiv. 

Metoda prețului de revânzare oferă calcularea prețului de transfer prin luarea în considerare a prețului la care un anumit produs sau serviciu achiziționat de la o persoană afiliată este revândută unui terț. Din prețul de revânzare se va scădea o marjă care să asigure profitul societății, ceea ce rămâne fiind considerat ca un preț de piață corect, în cazul unui transfer de bunuri între două părți afiliate. 

Metoda marjei nete se referă la profitul pe care o societate îl obține și care ar trebui să fie aproximativ egal cu profitul altei societăți din aceeași industrie. În acest caz se pornește de la ideea că marjele de profit din diverse industrii tind să se egalizeze, ceea ce permite realizarea unui calcul corect al prețurilor de transfer. 

2. Întocmirea dosarului de prețuri de transfer

Legislația din România are prevederi clare în ceea ce privește obligativitatea întocmirii dosarului prețurilor de transfer. Obligația întocmirii dosarului cade în sarcina persoanelor fizice și juridice, care realizează tranzacții cu persoane afiliate. Legea numărul 571 pe anul 2003 definește care este înțelesul termenului de persoană afiliată. În cazul persoanelor fizice, afilierea se realizează între soț/soție sau rude până la gradul al III-lea inclusiv. 

Există și posibilitatea afilierii între o persoană fizică și una juridică, în cazul în care respectiva persoană deține direct sau indirect cel puțin 25% din titlurile de participare sau din drepturile de vot. În cazul persoanelor juridice afiliate, acestea trebuie să dețină cel puțin 25% din capitalul social sau din drepturile de vot sau control economic. Tranzacțiile cu persoane afiliate se referă la vânzările și achizițiile de bunuri și servicii intragrup, dar și de dobânzi ce rezultă din împrumuturile intra-grup sau chiar din refacturari de costuri. 

‎

2.1. Cine trebuie să realizeze dosarul prețurilor de transfer

Dosarul prețurilor de transfer este un document pe care firmele implicate în tranzacții cu persoane afiliate sunt obligate să-l întocmească. Marii contribuabili au datoria de a-l realiza în fiecare an până la data de 25 martie, pe când cei mici și mijlocii trebuie să-l realizeze doar dacă organele fiscale de control îl solicită în mod expres. În această ultimă situație dosarul prețurilor de transfer trebuie să fie pus la dispoziția organelor fiscale competente în 1-2 luni de la momentul solicitării putând obține, însă, și o perioadă suplimentară de 30 de zile, în care să pună la punct toate documentele ce trebuie să facă parte din dosar. 

Nu orice tranzacție trebuie să fie trecută în dosarul prețurilor de transfer. Condiția este dată de valoarea tranzacției, ordinul 442/2016 menționând care sunt pragurile valorice peste care o astfel de documentație este necesar să fie întocmită. Astfel, se va face diferențiere între contribuabilii mari și cei mici și mijlocii. Contribuabilii mari, care au tranzacții de peste 200.000 de euro în ceea ce privește dobânzile, 250.000 de euro serviciile și 350.000 de euro bunurile trebuie să realizeze documentația. Pentru contribuabilii mici și mijlocii pragurile sunt mai reduse, de 50.000 euro în cazul dobânzilor, 50.000 euro în cazul serviciilor și 100.000 euro în cazul bunurilor.

2.2. Conținutul dosarului prețurilor de transfer

Dosarul prețurilor de transfer este unul complex, întocmirea sa fiind destul de dificilă, pentru că trebuie să fie luate în considerare prețurile de piață din zeci de țări, în care, de multe ori, legislația fiscală este diferită. Acest dosar este alcătuit din două părți principale. Secțiunea descriptivă cuprinde informații financiare despre firmă, despre principalii clienți, despre structura juridică a companiei, atât la nivel general, cât și la nivel local, și despre strategia de afaceri a acesteia. 

A doua secțiune este reprezentată de cea care oferă informații despre contribuabili, prezentându-se detaliat tranzacțiile cu persoanele afiliate, atât în ceea ce privește modul de tranzacționare, modul de facturare și contravaloarea tranzacțiilor. Din această parte nu trebuie să lipsească descrierea metodei alese de calcul a prețurilor de transfer și justificarea alegerii. 

Codul de procedură fiscală prevede care sunt sancțiunile în cazul neprezentării dosarului, astfel, contribuabilii mici și mijlocii pot primi amenzi de la 2.000 până la 8.000 lei în cazul în care refuză să pună la dispoziția inspectorilor fiscali informațiile cu privire la prețurile de transfer, iar contribuabilii mari pot primi amenzi situate între 12.000 și 27.000 lei. 

3. Avantaje ale externalizării întocmirii dosarului prețurilor de transfer

Dosarul prețurilor de transfer este un document destul de greu de realizat, mai ales dacă este cazul identificării unor tranzacții care au avut loc într-o perioadă lungă de timp și între multe persoane afiliate. De multe ori, unii agenți economici se văd în situația de nu putea pune la dispoziția inspectorilor fiscali un document realizat corect în perioada de timp limitată, pe care o au la dispoziție. 

Având în vedere aceste elemente o modalitate de conformare la cerințele legislative și de întocmire a unui dosar ireproșabil este apelarea la o firmă de consultanță în domeniul afacerilor cu expertiză în ceea ce privește prețurile de transfer și ai căror specialiști sunt familiarizați cu toate subtilitățile acestui domeniu vast. Printre serviciile puse la dispoziție în ceea ce privește prețurile de transfer se numără:

• Întocmirea rapoartelor prețurilor de transfer, atât cele anuale, ce trebuie să fie depuse până la 25 martie de marii contribuabili, cât și cele speciale, pentru contribuabilii mici și mijlocii, care trebuie puse la dispoziția inspectorilor fiscali dacă există o cerință în acest sens;
• O firmă de consultanță poate să realizeze analize economice și studii de comparabilitate referitoare la tranzacțiile intragrup;
• Specialiștii companiei oferă asistență în timpul desfășurării inspecțiilor fiscale;
• În cazul în care concluziile inspectorilor fiscali sunt considerate incorecte, firma de consultanță poate ajuta la redactarea unor consultații justificate;
• Prin intermediul firmei de consultanță se poate realiza o procedură amiabilă pentru eliminarea dublei impuneri care ar însemna, practic, o dublă impozitare a profitului și, implicit, o pierdere de bani;
• Pe baza informațiilor cu privire la prețurile de transfer se poate realiza o analiză amănunțită și funcțională a lanțului valoric, putându-se astfel identifica zonele problematice, ceea ce permite luarea unor măsuri pentru rezolvarea acestor situații;
• În timpul procesului de pregătire și depunere efectivă a documentației, specialiștii companiei pot oferi asistență pentru realizarea Acordurilor de Preț în Avans (APA), cu ajutorul cărora se poate alege metodologia de stabilire a prețurilor de transfer;
• Prin consultanța în afaceri pot fi identificate potențialele riscuri ce se întâlnesc în cazul unor inspecții fiscale, putându-se lua astfel măsuri anterioare inspecțiilor pentru a se realiza o conformitate legislativă corectă.

În concluzie, problema prețurilor de transfer este una care trebuie luată în considerare de persoanele fizice și juridice implicate în afaceri cu terți afiliați pentru a evita problemele fiscale și pentru a putea stabili o strategie de afaceri care să ofere cele mai bune rezultate economice. 

*Acest material a fost pregătit doar în scop informativ și nu are rolul de a oferi consultanță fiscală, juridică sau contabilă. Rcomandăm să vă sfătuiți cu echipa de consultanți fiscali, juridici și contabili înainte de a lua orice decizie cu privire la subiectele menționate în acest articol.