Financier Worldwide Magazine - Interviu cu Liviu Gheorghiu

Q. După părerea dumneavoastră, acordă companiile suficientă atenție provocărilor și complexității pe care le presupune menținerea unor politici conforme privind prețurile de transfer?
Gheorghiu: Deși legislația românească privind prețurile de transfer a fost introdusă în urmă cu mai bine de 10 ani, există încă un număr mare de companii care nu au ajuns la conformitate. Unul dintre motive ar putea fi faptul că, în lipsa obligației de a depune un raport privind prețurile de transfer la autoritățile fiscale române (ATR), companiile tind să se concentreze asupra prețurilor de transfer doar atunci când se confruntă cu un potențial audit fiscal. Dezbaterile recente privind nivelul rezultatelor impozabile înregistrate în România de către multinaționale au adus prețurile de transfer în atenția publicului, iar subiectul se află acum mai sus pe lista de priorități a factorilor de decizie. În consecință, pe piața actuală s-a înregistrat o evoluție către documentația ex-ante, cum ar fi punerea în aplicare a unor noi politici de prețuri de transfer, revizuirea mecanismelor de stabilire a prețurilor și solicitarea de acorduri prealabile de stabilire a prețurilor (APA), în contrast cu documentația ex-post, mai convențională, pe măsură ce companiile se străduiesc să identifice riscurile potențiale și să exploreze opțiunile de atenuare.

Q. În ce măsură autoritățile fiscale din regiunea dvs. au acordat o mai mare importanță problemei prețurilor de transfer în ultimii ani și și-au intensificat activitățile de monitorizare și de aplicare a legii?
Gheorghiu: România este preponderent o țară care primește investiții, astfel că, istoric, autoritățile s-au concentrat pe oferirea de facilități fiscale pentru a atrage companiile străine. Cu toate acestea, în ultimii ani, autoritățile au luat mai multe măsuri pentru a raționaliza și a ridica nivelul de eficiență al procesului de audit fiscal, având în vedere o concentrare mai hotărâtă a auditurilor fiscale asupra domeniilor de risc legitim. În acest sens, există proceduri pentru o evaluare inițială a riscului potențial al unui contribuabil în materie de prețuri de transfer și structuri distincte în cadrul administrației fiscale care supraveghează aspectele legate de prețurile de transfer, în paralel cu formarea continuă a inspectorilor fiscali.

Q. Ce măsuri ar trebui să ia companiile dacă devin subiectul unui control sau al unei investigații fiscale?
Gheorghiu: Rezultatul unui audit fiscal poate fi îmbunătățit printr-o serie de acțiuni preventive continue și revizuiri conștiente. Acțiunile definitive includ arhivarea documentelor justificative, reconcilierea și alinierea acordurilor scrise cu comportamentul real al părților într-o anumită tranzacție, implementarea procedurilor pentru determinarea corectă a valorilor tranzacțiilor și calcularea indicatorilor corespunzători nivelului de profit, precum și asigurarea conformității cu cerințele anuale de documentare.

Q. Ce tipuri de provocări apar în calcularea prețurilor de transfer adecvate, atât pentru activele corporale, cât și pentru cele necorporale? Cât de crucială este existența unor documente justificative coerente?
Gheorghiu: O particularitate a legislației românești este aceea că la calcularea sau documentarea prețurilor de transfer ar trebui să se utilizeze elemente comparabile locale. Cu toate acestea, multe companii întâmpină dificultăți în identificarea unor astfel de comparabile locale și sunt nevoite să utilizeze comparabilele de grup de pe piața UE. În practică, această abordare poate duce la dispute cu ACR. Provocarea este mai mare atunci când vine vorba de analiza activelor necorporale sau a tranzacțiilor financiare, deoarece există și mai puține elemente comparabile locale fiabile. În același timp, RTA se concentrează foarte mult pe solicitarea de documente justificative, în special în ceea ce privește serviciile intragrup. Prin urmare, este esențial ca societatea locală să aibă la dispoziție documente care să demonstreze prestarea efectivă a serviciilor, iar aceste documente trebuie să fie detaliate și să reflecte comportamentul real al părților implicate în tranzacție.

Q. Ați observat o creștere a numărului de litigii privind prețurile de transfer între companii și autoritățile fiscale din regiunea dumneavoastră?
Gheorghiu: Ca urmare a activității intense de audit desfășurate de către ACR, există un număr semnificativ de litigii fiscale în curs. O problemă practică cu care se confruntă companiile în disputele juridice cu ACR este nivelul de experiență și de înțelegere a instanțelor locale în ceea ce privește problemele legate de prețurile de transfer. Pentru a reduce riscul unor litigii fiscale lungi și greoaie, companiile ar trebui să solicite îndrumare înainte de a încheia o tranzacție sau de a restructura o afacere.

Q. Ați putea descrie rolul și influența Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) în ceea ce privește reglementarea prețurilor de transfer în regiunea dumneavoastră de interes, inclusiv cele mai recente evoluții privind eroziunea bazei de impozitare și transferul profiturilor (BEPS)?
Gheorghiu: România nu este în prezent un stat membru al OCDE, dar principiile și orientările OCDE stau la baza legislației privind prețurile de transfer din această țară. Din ce în ce mai multe companii mari se concentrează pe cristalizarea componentelor lanțului valoric al modelului de afaceri pentru a pune accentul pe factorii fundamentali de valoare. Acest exercițiu vizează în cele din urmă alinierea prețurilor la crearea de valoare, spre deosebire de analizele de prețuri de sine stătătoare. Abordarea RTA nu se aliniază întotdeauna la recomandările OCDE și am văzut cazuri în practică în care inspectorii fiscali nu au luat în considerare profilul funcțional și valoarea adăugată pentru grupul unei societăți locale, înainte de a evalua nivelul profitului pe care societatea ar trebui să îl obțină. Există semnale puternice că această situație se va îmbunătăți în viitorul apropiat.

Q. În general, ce sfat ați da companiilor în ceea ce privește revizuirea și modificarea politicilor și structurilor lor privind prețurile de transfer?
Gheorghiu: Una dintre opțiunile pe care le au la dispoziție companiile multinaționale pentru a asigura conformitatea cu cerințele românești privind prețurile de transfer este obținerea unui acord prealabil privind prețurile de transfer (APA), datorită profilului de risc crescut, precum și evoluției prețurilor de transfer la nivel mondial și în România. Un moment bun pentru a începe procesul este atunci când grupul își modifică politica de prețuri de transfer. În ultimii ani, ACR a fost mai deschis la acordurile bilaterale sau multilaterale de APP decât la acordurile unilaterale.